CRANIOSCOPÍE s. f. 1. disciplină care determină calitățile morale și intelectuale pe baza examinării formei craniului. 2. examinare a craniului. (< fr. crânioscopie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CRANIOSCOPÍE s.f. Disciplină care își propune să determine calitățile intelectuale și morale după forma craniului. V. frenologie. ♦ Examinare a craniului. [Gen. -iei. / < fr. crânioscopie, cf. gr. kranion – craniu, skopein – a privi].
Sursa: Dicționar de neologisme
*cranioscopíe f. (d. craniŭ și -scopie. V. epi-scopie). Studiu funcțiunilor diverselor părțĭ ale craniuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!cranioscopíe (-ni-os-co-/-o-sco-) s. f., art. cranioscopía, g.-d. cranioscopíi, art. cranioscopíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită 