2) cránga adv. (din craĭna). Mold. sud. A umbla cranga, a umbla craĭna (haĭmana)).
Sursa: Dicționaru limbii românești
1) crángă f., pl. ăngĭ (bg. granka, dim. d. grana, crangă. V. gîrneață). Mold. sud. Ramură, cracă. – În nord creangă, pl. crengĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești