CRAIDÓN, craidoni, s. m. (Înv.) Crai (2). – Crai + don [Juan].Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a craidon, craidoni s. m. s. craiSursa: Dicționar de argou al limbii române
craĭdón și craidón m. (d. craĭ 1). Fam. Ștrengar, berbant, muĭeratic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
craidón (înv.) (crai-) s. m., pl. craidóniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită craidon m. craiu de tânăr, ștrengar. [Derivat din craiu cu un sufix analogic (cf. Cupidon)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CRAIDÓN, craidoni, s. m. (Înv.) Crai (2). – Crai + don [Juan].Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)