COVÂRȘÍ, covârșésc, vb. IV. Tranz. A depăși, a întrece (cu mult) în măsură, în număr, în forță etc.; p. ext. a copleși, a învinge. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a covârșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. covârșésc, imperf. 3 sg. covârșeá; conj. prez. 3 să covârșeáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
covârșì 1. a întrece, a fi mai presus; 2. a trece măsura, a încărca. [Fuziune din co(prinde) și (să)vârși].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
COVÂRȘÍ, covârșésc, vb. IV. Tranz. A depăși, a întrece (cu mult) în măsură, în număr, în forță etc.; p. ext. a copleși, a învinge. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)