COVIȚĂÍ vb. IV. v. covița.Sursa: Dicționarul limbii române moderne covițăì v. Mold. a guița: altele covițăiău ca porcul CR. [Onomatopee din coviț! strigătul porcului].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
covițai - Verb, Indicativ, perfect simplu, persoana I, singular - pentru cuvantul covița
covițai - Verb, Indicativ, imperfect, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul covița