COVÍȚ interj. (Reg.) Guiț. – Onomatopee.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a covíț interj. – Imită strigătul porcului, guiț. Creație expresivă. – Der. covița (var. coviți, covițăi, covițăli), vb. (a guița), cf. rut. kovicaty, bg. kvică. Cf. și guiț.Sursa: Dicționarul etimologic român
covíț (est), interj. care arată strigătu porculuĭ saŭ purceluluĭ nemulțămit [!] (legat, lovit ș. a.). – În nord cuvíț, în vest guíț.
Sursa: Dicționaru limbii românești
covíț (reg.) interj.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită COVÍȚ interj. (Reg.) Guiț. – Onomatopee.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
coviț - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul covița
coviț - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul covița