cosá, cosále, s.f. (reg.) peninsulă nisipoasă, joasă și lungă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
COSA, Juan de la ~ (1460-1510), geograf și navigator spaniol. L-a însoțit pe Columb, ca hidrograf, în a doua expediție. I se atribuie o hartă (datată 1500), păstrată la Muzeul din Madrid, unde America este reprezentată pentru prima oară separat de Asia.
Sursa: Dicționar enciclopedic
CÓSĂ, cose, s. f. Obiect protector din tablă care se introduce in interiorul unei bucle formate la capătul unui cablu. – Din fr. cose.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CÓSĂ s. f. 1. obiect protector din metal care se introduce în interiorul unei bucle formate la capătul unui cablu. 2. inel metalic fixat la marginea unui conductor electric pentru a stabili contactul; bornă. (< fr. cosse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CÓSĂ s.f. (Electr.) Garnitură metalică la marginea unui conductor electric; bornă. [< fr. cosse].
Sursa: Dicționar de neologisme
cósă s. f., g.-d. art. cósei; pl. cóseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CÓSĂ, cose, s. f. Obiect protector din tablă care se introduce în interiorul unei bucle formate la capătul unui cablu. – Din fr. cose.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)