CORONÚLĂ, coronule, s. f. Ansamblul apendicelor care se găsesc la petalele unor corole. – Din fr. coronule.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CORONÚLĂ s. f. (bot.) 1. coroană mică de elemente apendiculare. 2. celulele apicale ale oogonului. (< fr. coronule, lat. coronula)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CORONÚLĂ s.f. (Bot.) Ansamblul apendicelor care însoțesc petalele unei flori. [< fr. coronule, cf. lat. coronula – coroniță].
Sursa: Dicționar de neologisme
coronúlă s. f., g.-d. art. coronúlei; pl. coronúleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CORONÚLĂ, coronule, s. f. Ansamblul apendicelor care se găsesc la petalele unor corole. – Din fr. coronule.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)