CORONAMÉNT, coronamente, s. n. 1. Ornament terminal situat la partea superioară a unei clădiri, a unei porți etc. 2. Partea superioară a unui chei, a unui dig, a unui zid de sprijin, executată, de obicei, din piatră fățuită. 3. Coroană (5). – Din fr. couronnement (dupa coroană).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CORONAMÉNT s. n. 1. ornament care încunună o mobilă, o poartă etc. 2. partea superioară a unui edificiu sau monument sculptural, a unui chei, dig, zid de sprijin, baraj etc., din piatră cu forme geometrice regulate. 3. totalitatea coroanelor arborilor care alcătuiesc o pădure. (< fr. couronnement)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CORONAMÉNT s.n. 1. Ornament care încunună un edificiu, o poartă etc. 2. Partea superioară a unui chei, a unui dig, a unui zid de sprijin etc., alcătuită de obicei din piatră cu forme geometrice regulate. 3. Totalitatea coroanelor arborilor care iau parte la alcătuirea unei păduri. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. couronnement].
Sursa: Dicționar de neologisme
*coronamént n., pl. e (lat. coronamentum, fr. couronement). Partea de sus a uneĭ case, a uneĭ coloane, a unuĭ dulap ornat ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești
coronamént s. n., pl. coronaménteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită coronament n. ornament de arhitectură care termină un edificiu: granit pentru coronament de cheiuri.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CORONAMÉNT, coronamente, s. n. 1. Ornament terminal situat la partea superioară a unei clădiri, a unei porți etc. 2. Partea superioară a unui chei, a unui dig, a unui zid de sprijin, executată, de obicei, din piatră fățuită. 3. Coroană (5). – Din fr. couronnement (după coroană).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
CORONAMÉNT, coronamente, s. n. 1. Ornament terminal situat la partea superioară a unei clădiri, a unei porți etc. 2. Partea superioară a unui chei, a unui dig, a unui zid de sprijin, executată, de obicei, din piatră fățuită. 3. Coroană (5). – Din fr. couronnement (dupa coroană).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CORONAMÉNT s. n. 1. ornament care încunună o mobilă, o poartă etc. 2. partea superioară a unui edificiu sau monument sculptural, a unui chei, dig, zid de sprijin, baraj etc., din piatră cu forme geometrice regulate. 3. totalitatea coroanelor arborilor care alcătuiesc o pădure. (< fr. couronnement)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CORONAMÉNT s.n. 1. Ornament care încunună un edificiu, o poartă etc. 2. Partea superioară a unui chei, a unui dig, a unui zid de sprijin etc., alcătuită de obicei din piatră cu forme geometrice regulate. 3. Totalitatea coroanelor arborilor care iau parte la alcătuirea unei păduri. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. couronnement].
Sursa: Dicționar de neologisme
*coronamént n., pl. e (lat. coronamentum, fr. couronement). Partea de sus a uneĭ case, a uneĭ coloane, a unuĭ dulap ornat ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești
coronamént s. n., pl. coronaménteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită coronament n. ornament de arhitectură care termină un edificiu: granit pentru coronament de cheiuri.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CORONAMÉNT, coronamente, s. n. 1. Ornament terminal situat la partea superioară a unei clădiri, a unei porți etc. 2. Partea superioară a unui chei, a unui dig, a unui zid de sprijin, executată, de obicei, din piatră fățuită. 3. Coroană (5). – Din fr. couronnement (după coroană).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)