CORÓI, coroi, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări răpitoare mici, în special șoimului. – Din magh. karvaly.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a coroí, pers. 3 sg. córoie, vb. IV (reg.) 1. (despre mațe) a chiorăi, a ghiorăi. 2. (despre curci) a bolborosi, a grunguni.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
corói (corói), s. m. – Șoim (Falco nisus). – Var. corui, curui. Mag. karoly (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 493; DAR; Gáldi, Dict., 122). – Der. coroiat (var. Mold., coroietic), adj. (încovoiat, acvilin); coroia, vb. (a încovoia).Sursa: Dicționarul etimologic român coroi, coroi s. m. polițist.Sursa: Dicționar de argou al limbii române coróĭ m., pl. tot așa (ung. karoly, karuly, karvoly, karvaly, ulĭ, d. vsl. bg. rus. kraguĭ, cuv. general slavic luat d. turc. geagataic karaghu, kyrghy, ulĭ, probabil înrudit cu rom. caragață. Bern. 1, 570). Est. Ulieș, un fel de ulĭ (accipiter nisus), pe care Turciĭ, odinioară, îl învățaŭ să prindă păsărĭ. – Munt. curuĭ, vechĭ coruĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
corói s. m., pl. corói, art. coróiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CORÓI, coroi, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări răpitoare mici, în special șoimului. – Din magh. karvaly.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)