cornútă s. f., g.-d. art. cornútei; pl. cornúteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cornută f. Chim. aparat distilator cu țeava recurbată.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
cornuta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul cornut
cornută - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul cornut