Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele corigență:

CORIGÉNȚĂ, corigențe, s. f. Situația unui corigent; examen dat de un corigent. [Var.: corijénță s. f.] – Din corigent (după absent-absență).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



CORIGÉNȚĂ s. f. situație în care se găsește un elev corigent. ◊ examen dat de un corigent pentru a putea promova. (< corigent)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CORIGÉNȚĂ s.f. Situația în care se găsește un elev corigent; examen dat de un corigent pentru a putea promova. [Var. corijență s.f. / < corigent].
Sursa: Dicționar de neologisme

*corigénță f., pl. e (d. corrigent). Starea celuĭ corigent.
Sursa: Dicționaru limbii românești

corigénță v. corijénță
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CORIGÉNȚĂ s. f. v. corijență.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

corigenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul corigent

corigentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul corigent