corhăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și pl. corhănésc, imperf. 3 sg. corhăneá; conj. prez. 3 să corhăneáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
corhăní, corhănesc, vb. tranz. – A trage, a tracta bușteni din pădure cu ajutorul țapinelor, până la poalele coastei în exploatare (Acta Musei 2002: 317). – Din corhan „râpă” + -i.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
CORHĂNÍ, corhănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A deplasa buștenii cu țapina. – De la corhană.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
corhani - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul corhan
corhani - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul corhan