COREÚT, coreuți, s. m. Corist în corul antic. – Din fr. choreute.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
COREÚT s. m. corist în teatrul antic. (< fr. choreute)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
COREÚT s.m. Corist în teatrul antic grec. [Pron. -re-ut. / < fr. choreute, gr. choreutes]
Sursa: Dicționar de neologisme
coréut s. m., pl. coréuțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită COREÚT, coreuți, s. m. Corist în teatrul antic. – Din fr. choreute.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) COREÚT, coreuți, s. m. Corist în corul antic. – Din fr. choreute.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a COREÚT s. m. corist în teatrul antic. (< fr. choreute)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
COREÚT s.m. Corist în teatrul antic grec. [Pron. -re-ut. / < fr. choreute, gr. choreutes]
Sursa: Dicționar de neologisme
coréut s. m., pl. coréuțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită COREÚT, coreuți, s. m. Corist în teatrul antic. – Din fr. choreute.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 