CORELÁ, corelez, vb. I. Tranz. și refl. A face să fie sau a fi în corelație. – Din corelație.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
CORELÁ vb. tr., refl. a (se) pune în corelație. (< fr. correler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CORELÁ vb. I. tr. A pune în corelație cu ceva. [< corelație].
Sursa: Dicționar de neologisme
corelá (a ~) vb., ind. prez. 3 coreleázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CORELÁ, corelez, vb. I. Tranz. și refl. A face să fie sau a fi în corelație. – Din corelație.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 