*coregéntă s. f., g.-d. art. coregéntei, pl. coregénteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
COREGÉNȚĂ s. f. funcție, demnitate de coregent; perioada cât durează. (< fr. corégence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
COREGÉNȚĂ s.f. Funcția, demnitatea de coregent. [Cf. fr. corégence].
Sursa: Dicționar de neologisme
*coregénță f., pl. e (co- și regență). Dignitatea, funcțiunea de coregent. Durata acesteĭ funcțiunĭ.
.
Sursa: Dicționaru limbii românești
coregénță s. f., g.-d. art. coregénței; pl. coregénțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită COREGÉNȚĂ, coregențe, s. f. Funcția, demnitatea de coregent; perioadă cât durează această funcție. – Din fr. corégence.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
coregenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul coregent
coregentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul coregent
