CORECTÁ, corectez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc; a (se) corija. – Din corect.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CORECTÁ vb. I. tr., refl. a(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. II. tr. a regulariza curgerea unui curs de apă. (< corect)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CORECTÁ vb. I. tr., refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. [< corect + -a].
Sursa: Dicționar de neologisme
corectá (a ~) vb., ind. prez. 3 corecteázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită corectà v. a îndrepta, a corija.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CORECTÁ, corectez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. – Din corect.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
corecta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul corect
corectă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul corect