cordúc (curdúc), s.n. (reg.) înscorțoșarea sau umflarea limbii la vite.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
cordúc și curdúc n., pl. e (rut. kordĭuk). Mold. Un fel de bubă supt [!] limba vitelor cornute.
Sursa: Dicționaru limbii românești
corduc (curduc) n. Mold. înscorțoșarea sau curmarea limbei (la vite). [Rut, KORDĬUK].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a