Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele corcitură:

CORCITÚRĂ, corcituri, s. f. Animal sau plantă născută prin corcire; bastard. – Corci2 + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



corcitúră f., pl. ĭ (d. corcit). Om saŭ animal corcit: catîru e o corcitură de ĭapă cu măgar. Fig. Iron. Amestecătură, ceva nehotărît, ceva care inspiră dispreț pin [!] amestec: acest partid e o corcitură politică. – În vest cu-.
Sursa: Dicționaru limbii românești

corcitúră s. f., g.-d. art. corcitúrii; pl. corcitúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

corcitură f. soiu corcit.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CORCITÚRĂ, corcituri, s. f. Animal sau plantă provenită din corcire; bastard. – Corci2 + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)