COPILĂRÍE, copilării, s. f. 1. Perioadă a vieții omenești de la naștere până la adolescență; timpul când este cineva copil1. ♦ Fig. Început. 2. Faptă, purtare, vorbe, apucături de copil1; naivitate. – Copil1 + suf. -ărie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a copilăríe f. Starea de copil. Fig. Naivitate, puerilitate, prostiĭ copilăreștĭ: nu umbla cu copilăriĭ! Nu te maĭ ține de copilăriĭ!
Sursa: Dicționaru limbii românești
copilăríe s. f., art. copilăría, g.-d. art. copilăríei; pl. copilăríi, art. copilăríileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită copilărie f. 1. vârsta omului dela naștere cam până la 12 ani; 2. fig. început: copilăria artei; 3. pl. vorbe sau apucături de copii.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
COPILĂRÍE, copilării, s. f. 1. Perioadă a vieții omenești de la naștere până la adolescență; timpul cât cineva este copil1. ♦ Fig. Început. 2. Faptă, purtare, vorbă, apucături de copil1; naivitate. – Copil1 + suf. -ărie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)