COPERTÁ, copertez, vb. I. Tranz. A pune copertele la o carte, la un caiet; a lega. – Din it. copertare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
COPERTÁ vb. tr. a pune copertele la o carte, la un caiet etc. (< it. copertare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
COPERTÁ vb. I. tr. A pune copertele la o carte, la un caiet etc. [< it. copertare].
Sursa: Dicționar de neologisme
copertá (a ~) vb., ind. prez. 3 coperteázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită COPERTÁ, copertez, vb. I. Tranz. A efectua operația de copertare; a lega. – Din it. copertare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) COPÉRTĂ, coperte, s. f. Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc.; scoarță, învelitoare. [Pl. și: coperți] – Din it. coperta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a COPÉRTĂ s. f. înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. (< it. coperta)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
COPÉRTĂ s.f. Înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. [Pl. -rte, -rți. / < it. coperta].
Sursa: Dicționar de neologisme
copértă (coperți), s. f. – Învelișul protector al unei cărți, învelitoare. – Var. covertă, cuvertă. It. coperta (sec. XIX). Var. termen de marină, din ngr. ϰουβέρτα.Sursa: Dicționarul etimologic român !copértă s. f., g.-d. art. copérții/copértei; pl. copérți/copérteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită copértă f., pl. e (it. coperta și coverta, id. d. coprire, a acoperi). Plic (Rar). Scoarță (învălitoare [!]) de carte. – Pop. cupertă, plic; covertă și cuvertă (ngr. kuvérta), punte (la corabie).
Sursa: Dicționaru limbii românești
COPÉRTĂ, coperți, s. f. Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc.; scoarță, învelitoare. [Pl. și: coperte] – Din it. coperta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 