CONVÚLSIE, convulsii, s. f. 1. Contracție bruscă, involuntară, prelungită a musculaturii unui segment corporal sau a întregului corp; spasm. 2. Fig. Frământare, zvârcolire, încordare. [Var.: convulsiúne s. f.] – Din fr. convulsion, lat. convulsio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CONVÚLSIE s. f. 1. contracție involuntară, bruscă și repetată a mușchilor; spasm. 2. (fig.) frământare, zvârcolire. (< fr. convulsion, lat. convulsio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONVÚLSIE s.f. 1. Contractare involuntară, bruscă și repetată a mușchilor; spasm. 2. (Fig.) Zvârcolire; frământare, încordare. [Gen. -iei, var. convulsiune s.f. / cf. fr. convulsion, lat. convulsio].
Sursa: Dicționar de neologisme
convúlsie (-si-e) s. f., art. convúlsia (-si-a), g.-d. art. convúlsiei; pl. convúlsii, art. convúlsiile (-si-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CONVÚLSIE, convulsii, s. f. 1. Contracție bruscă, involuntară, prelungită a musculaturii unui segment corporal sau a întregului corp; spasm. 2. Fig. Frământare, zvârcolire, încordare. [Var.: convulsiúne s. f.] – Din fr. convulsion, lat. convulsio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)