CONVENTÍCUL, conventicule, s. n. (Rar) Adunare secretă (adesea ilegală). – Din fr. conventicule, lat. conventiculum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CONVENTÍCUL s. n. mică adunare clandestină care conspiră împotriva statului. (< fr. conventicule, lat. conventiculum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONVENTÍCUL s.n. (Rar) Adunare secretă (adesea ilegală). [< lat. conventiculum, cf. fr. conventicule].
Sursa: Dicționar de neologisme
*conventícul n., pl. e (lat. con-ventículum, dim. d. con-ventus, adunare. V. cuvînt). Mică adunare secretă și adese-orĭ ilicită.
Sursa: Dicționaru limbii românești
conventícul (rar) s. n., pl. conventículeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CONVENTÍCUL, conventicule, s. n. (Rar) Adunare secretă (adesea ilegală). – Din fr. conventicule, lat. conventiculum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)