CÓNTĂȘ, contășe, s. n. 1. Haină luxoasă, lungă, purtată în trecut de boieri. 2. (Reg.) Haină bărbătească, de obicei îmblănită (scurtă până la brâu), pe care o poartă țăranii, prin Bucovina și prin Moldova. [Var.: cóntoș, cóntuș s. n.] – Din pol. kontusz, bg. kontoș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a cóntăș, V. contuș.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cóntăș (înv., reg.) s. n., pl. cóntășeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CÓNTĂȘ, contășe, s. n. 1. Haină lungă și îmblănită, purtată în trecut de boieri. 2. (Reg.) Scurteică îmblănită pe care o poartă țăranii, prin Bucovina și prin Moldova. [Var.; cóntoș, cóntuș s. n.] – Din pol. kontusz, bg. kontoș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)