CONTROLÓR, -OÁRE, controlori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Funcționar însărcinat cu efectuarea unor operații de control. 2. S. n. Aparat (automatizat) destinat să controleze buna funcționare a unei instalații. – Din fr. contrôleur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
CONTROLÓR, -OÁRE I. s. m. f. funcționar însărcinat cu controlul unei activități etc. II. s. n. aparat (automatizat) de control al bunei funcționări a unei instalații. (< fr. contrôleur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONTROLÓR, -OÁRE s.m. și f. Funcționar însărcinat cu controlul unei activități etc. [Cf. fr. contrôleur, germ. Kontrollor].
Sursa: Dicționar de neologisme
*controlór, -oáre s. (fr. contrôleur). Agent orĭ funcționar care controlează, verificator.
Sursa: Dicționaru limbii românești
controlór1 (persoană) s. m., pl. controlóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită controlór2 (aparat) s. n., pl. controloáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită controlor m. agent sau funcționar însărcinat a exercita un control.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CONTROLÓR, -OÁRE, controlori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană însărcinată cu efectuarea unor operații de control. 2. S. n. Aparat (automatizat) destinat să controleze buna funcționare a unei instalații. – Din fr. contrôleur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 