*contrasemnatúră [!] f., pl. ĭ (după fr. contreseing). Semnatura [!] celuĭ ce contrasemnează.
Sursa: Dicționaru limbii românești
CONTRASEMNĂTÚRĂ, contrasemnături, s. f. Semnătura pusă pe un act după semnătura organului ierarhic superior. – Contra1 + semnătură (după fr. contreseing). Cf. germ. Kontrasignatur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
CONTRASEMNĂTÚRĂ s. f. semnătură a unui funcționar subaltern pusă pe un act alături de semnătura celui de la care emană. (după germ. Kontrasignatur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONTRASEMNĂTÚRĂ s.f. Semnătură a unui funcționar subaltern pusă pe un act alături de semnătura celui de la care emană actul. [După fr. contreseing].
Sursa: Dicționar de neologisme
contrasemnătúră s. f., g.-d. art. contrasemnătúrii; pl. contrasemnătúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită contrasemnătură f. semnătura celui ce contrasemnează.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CONTRASEMNĂTÚRĂ, contrasemnături, s. f. Semnătură pusă pe un act după semnătura organului ierarhic superior. – Contra1 + semnătură (după fr. contreseing). Cf. germ. Kontrasignatur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)