CONTRAPOZÍȚIE, contrapoziții, s. f. Poziție contrară celei prezentate; opoziție. – Contra1 + poziție.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
CONTRAPOZÍȚIE s. f. (log.) deducerea unei judecăți noi prin înlocuirea termenilor cu contrariile lor. (< fr. contraposition)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONTRAPOZÍȚIE s.f. (Log.) Deducerea unei judecăți noi prin înlocuirea termenilor cu contradictorii lor. [< fr. contraposition].
Sursa: Dicționar de neologisme
contrapozíție (-ți-e) s. f., art. contrapozíția (-ți-a), g.-d. art. contrapozíției; pl. contrapozíții, art. contrapozíțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CONTRAPOZÍȚIE, contrapoziții, s. f. Poziție contrară celei prezentate; opoziție. – Contra1- + poziție.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 