CONTRADICȚIÚNE s.f. v. contradicție.
Sursa: Dicționar de neologisme
*contradicțiúne f. (lat. contradíctio, -ónis). Contrazicere. – Și -ícție.
Sursa: Dicționaru limbii românești
contradicți(un)e f. 1. acțiune de a contrazice; 2. opozițiunea sentimentelor sau a discursurilor cuiva: a admite contradicțiunea; 3. opozițiune între două sau mai multe lucruri: contradicțiune între vorbe și fapte.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
