Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele contracta:

CONTRACTÁ, contractez, vb. I. I. Tranz. 1. A încheia un contract. 2. A lua asupra sa o obligație, a se îndatora la... ◊ Expr. A contracta o datorie = a face o datorie, a se împrumuta. 3. A se molipsi de..., a se îmbolnăvi de..., a lua o boală... II.1. Tranz. și refl. A(se) strânge, a (se) zgârci. 2. Refl. (Despre corpuri) A-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic. – Din fr. contracter, lat. contractare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



CONTRACTÁ vb. I. tr. 1. a încheia un contract. 2. a lua asupra sa o obligație. ♦ a ~ o datorie = a se împrumuta. 3. a se îmbolnăvi de... II. tr., refl. (despre mușchi) a (se) strânge, a (se) zgârci. II. refl. (despre corpuri) a-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic. (< fr. contracter, lat. contrahere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CONTRACTÁ1 vb. I. tr. 1. A încheia un contract, o convenție juridică. 2. A lua asupră-și; a se îndatora la... ◊ A contracta o datorie = a se împrumuta. 3. A se îmbolnăvi de..., a lua (o boală). [< fr. contracter, cf. lat. contrahere, contractus].
Sursa: Dicționar de neologisme

CONTRACTÁ2 vb. I. 1. tr., refl. (Despre mușchi) A (se) strânge, a (se) zgârci. 2. refl. (Despre metale și alte materiale) A-și micșora dimensiunile. [P.i. 3 -tă. / < fr. contracter, cf. lat. contrahere, contractus – a strânge].
Sursa: Dicționar de neologisme

contractá1 (a ~) (a încheia un contract, a-și asuma, a se molipsi) vb., ind. prez. 3 contracteáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

contractá2 (a ~) (a micșora, a strânge) vb., ind. prez. 3 contráctă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

contractà v. 1. a face un contract sau convențiune cu cineva: a contracta o alianță; 2. a fi atins de o boală, a-și însuși apucăturile (mai ales rele), a face datorii; 3. a strânge cu putere: a contracta mușchii; 4. a micșora volumul cu apropierea părților: frigul contractează, căldura dilată; 5. a reuni două vocale sau două silabe spre a forma una singură: nu ai se contractă în n’ai.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CONTRACTÁ, contractez, vb. I. I. Tranz. 1. A încheia un contract. 2. A lua asupra sa o obligație, a se îndatora la... ◊ Expr. A contracta o datorie = a face o datorie, a se împrumuta. 3. A se molipsi de..., a se îmbolnăvi de..., a lua o boală... II. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) zgârci2. 2. Refl. (Despre corpuri) A-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic. – Din fr. contracter, lat. contractare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CONTRACTÁ, contractez, vb. I. I. Tranz. 1. A încheia un contract. 2. A lua asupra sa o obligație, a se îndatora la... ◊ Expr. A contracta o datorie = a face o datorie, a se împrumuta. 3. A se molipsi de..., a se îmbolnăvi de..., a lua o boală... II.1. Tranz. și refl. A(se) strânge, a (se) zgârci. 2. Refl. (Despre corpuri) A-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic. – Din fr. contracter, lat. contractare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CONTRACTÁ vb. I. tr. 1. a încheia un contract. 2. a lua asupra sa o obligație. ♦ a ~ o datorie = a se împrumuta. 3. a se îmbolnăvi de... II. tr., refl. (despre mușchi) a (se) strânge, a (se) zgârci. II. refl. (despre corpuri) a-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic. (< fr. contracter, lat. contrahere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CONTRACTÁ1 vb. I. tr. 1. A încheia un contract, o convenție juridică. 2. A lua asupră-și; a se îndatora la... ◊ A contracta o datorie = a se împrumuta. 3. A se îmbolnăvi de..., a lua (o boală). [< fr. contracter, cf. lat. contrahere, contractus].
Sursa: Dicționar de neologisme

CONTRACTÁ2 vb. I. 1. tr., refl. (Despre mușchi) A (se) strânge, a (se) zgârci. 2. refl. (Despre metale și alte materiale) A-și micșora dimensiunile. [P.i. 3 -tă. / < fr. contracter, cf. lat. contrahere, contractus – a strânge].
Sursa: Dicționar de neologisme

contractá1 (a ~) (a încheia un contract, a-și asuma, a se molipsi) vb., ind. prez. 3 contracteáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

contractá2 (a ~) (a micșora, a strânge) vb., ind. prez. 3 contráctă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

contractà v. 1. a face un contract sau convențiune cu cineva: a contracta o alianță; 2. a fi atins de o boală, a-și însuși apucăturile (mai ales rele), a face datorii; 3. a strânge cu putere: a contracta mușchii; 4. a micșora volumul cu apropierea părților: frigul contractează, căldura dilată; 5. a reuni două vocale sau două silabe spre a forma una singură: nu ai se contractă în n’ai.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CONTRACTÁ, contractez, vb. I. I. Tranz. 1. A încheia un contract. 2. A lua asupra sa o obligație, a se îndatora la... ◊ Expr. A contracta o datorie = a face o datorie, a se împrumuta. 3. A se molipsi de..., a se îmbolnăvi de..., a lua o boală... II. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) zgârci2. 2. Refl. (Despre corpuri) A-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic. – Din fr. contracter, lat. contractare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)