Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele continuu:

CONTÍNUU, -UĂ, continui, -ue, adj. Care are loc fără întrerupere, care se prelungește fără pauză; neîntrerupt, neîncetat, necurmat. ◊ Curent continuu = curent electric care are un singur sens. ♦ (Lingv.; despre consoane; și substantivat, f.) Constrictiv. [Pr.: -nu-u] – Din fr. continu, lat. continuus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



CONTÍNUU, -UĂ adj. 1. neîntrerupt, neîncetat. ◊ (fig.) curent continuu = curent electric care are un singur sens; (mat.) funcție continuă = funcție care prezintă continuitate (2). 2. (lingv.) constrictiv. (< fr. continu, lat. continuus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CONTÍNUU, -UĂ adj. Neîntrerupt, neîncetat. ◊ (Fiz.) Curent continuu = curent electric care are un singur sens; (mat.) funcție continuă = funcție care, la o variație mică a variabilelor sale, prezintă o variație foarte mică. ♦ (Lingv.) Constrictiv. [Pron. -nu-u, pl. -ui, -ue. / cf. fr. continu, it. continue, lat. continuus].
Sursa: Dicționar de neologisme

contínuu (contínuă), adj. – Care are loc fără întrerupere, neîntrerupt, neîncetat. Lat. continuus (sec. XIX). – Der. continua, vb., din lat. continuare, fr. continuer; continuator, adj.; continuație, s. f., sec. XVIII, din lat. continuatio; continuitate, s. f., din fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român

CONTÍNUU, -UĂ (‹ fr., lat.) adj., adv. (Care are loc) fără întrerupere, (care se petrece) neîncetat. ◊ Curent (electric) c. = curent electric al cărui sens nu variază în timp, iar intensitatea rămâne aproximativ egală. (MAT.) Funcție c. într-un punct = funcție ce are limită în acel punct și limita este egală cu valoarea funcției în acel punct. Funcție c. pe o mulțime = funcție continuă în fiecare element al mulțimii. ♦ (LINGV.) Constrictiv.
Sursa: Dicționar enciclopedic

*1) contínuŭ, -ă adj. (lat. continuus, d. con-tinere, a ține, a conține). În șir, neîntrerupt: ploĭ continue. Gram. Spirant. Adv. Mereŭ: ploŭă continuŭ. – Fals inc-.
Sursa: Dicționaru limbii românești

*2) contínuŭ, a v. tr. v. tr. (lat. continuo, -áre). Duc în ainte [!] ceĭa ce am început: a continua un zid, o carte, un războĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

contínuu (-nu-u) adj. m., pl. contínui (-nui); f. contínuă (-nu-ă), pl. contínue (-nu-e)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

continuu a. 1. ce durează fără întrerupere; 2. ale cării părți nu sunt separate: linie continuă; 3. a cării durată nu e întreruptă: friguri continue.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CONTÍNUU, -UĂ, continui, -ue, adj. (Adesea adverbial) Care are loc fără întrerupere, care se prelungește fără pauză; neîntrerupt, neîncetat, necurmat. ◊ Curent continuu = curent electric care are un singur sens. ♦ (Lingv.; despre consoane; și substantivat, f.) Constrictiv. [Pr.: -nu-u] – Din fr. continu, lat. continuus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

continuu - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul continua

continuu - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul continua