CONTINÉNȚĂ, continențe, s. f. Reținere, abstinență, înfrânare; cumpătare. – Din fr. continence, lat. continentia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CONTINÉNȚĂ s. f. abstinență; cumpătare. ◊ reținere. (< fr. continence, lat. continentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONTINÉNȚĂ s.f. (Rar) Stăpânire a poftelor trupești; abstinență; cumpătare. ♦ Reținere. [Var. contenință s.f. / cf. it. continenza, lat. continentia].
Sursa: Dicționar de neologisme
*continénță f., pl. e (lat. continentia. V. abstinénță). Cumpăt, măsură. Castitate.
Sursa: Dicționaru limbii românești
continénță (rar) s. f., g.-d. art. continénței; pl. continénțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită continență f. castitate perfectă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CONTINÉNȚĂ, continențe, s. f. Reținere, abstinență, înfrânare; cumpătare. – Din fr. continence, lat. continentia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
continenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul continent
continentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul continent