CONTESTATÁR, -Ă, contestatari, -e, adj. Care contestă, care face obiecții sau protestează în fața unei situații, față de un sistem social-politic etc. – Din fr. contestataire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CONTESTATÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care exprimă o contestație. (< fr. contestataire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONTESTATÁR, -Ă adj. (Rar) Care exprimă o contestație, de contestație. [Cf. it. contestatario].
Sursa: Dicționar de neologisme
*contestatár adj. m., s. m., pl. contestatári; adj. f., s. f. contestatáră, pl. contestatáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CONTESTATÁR, -Ă, contestatari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care contestă, care face obiecții sau protestează în fața unei situații, care are o atitudine de împotrivire și refuz – Din fr. contestataire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)