Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele contact:

CONTÁCT, contacte, s. n. 1. Atingere directă, nemijlocită între două corpuri, două forțe, două energii etc. ◊ Expr. În contact cu... = în nemijlocită apropiere de..., în legătură strânsă cu... ♦ (Concr.) Piesă care servește la stabilirea unui contact (1). ◊ Contact electric = legătură electrică între două piese sau elemente conductoare, realizată prin atingere. 2. Apropiere între oameni; relație, legătură. ◊ Expr. A lua contact (cu cineva) = a) a stabili o legătură cu (cineva); b) (Mil.) a ajunge în imediata apropiere a inamicului și a începe primele lupte. – Din fr. contact, lat. contactus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



CONTÁCT s. n. 1. atingere nemijlocită între două corpuri, piese, organe de mașini, forțe etc. ◊ piesă la deschiderea și închiderea unui circuit electric. 2. apropiere între oameni; legătură, relație. ♦ a lua ~ (cu cineva) = a ajunge în imediata apropiere a cuiva. (< fr. contact, lat. contactus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CONTÁCT s.n. 1. Atingere, legătură între două corpuri, între două forțe etc. ♦ Piesă care folosește la deschiderea și închiderea unui circuit electric. 2. Apropiere între oameni; legătură, relație. ◊ A lua contact (cu cineva) = a ajunge în imediata apropiere a cuiva. [Pl. -te, -turi. / < fr. contact, cf. lat. contactus].
Sursa: Dicționar de neologisme

*contáct n., pl. e și urĭ. (lat. contactus, d. con-tingere, a atinge. V. a-ting, con-taminez, tact, tangentă, contingent). Atingere: ceara în contact cu focu se topește. Fig. Relațiune, cunoștiință [!]: contactu cu omu bun te face bun.
Sursa: Dicționaru limbii românești

contáct s. n., pl. contácte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

contact n. 1. starea a două corpuri ce se ating; 2. fig. legătură, frecventare: contactul lumii.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CONTÁCT, contacte, s. n. 1. Atingere directă, nemijlocită între două corpuri, două forțe, două energii etc. ◊ Expr. În contact cu... = în nemijlocită apropiere de..., în legătură strânsă cu... ♦ (Concr.) Piesă care servește la stabilirea unui contact (1). ◊ Contact electric = legătură electrică între două piese sau elemente conductoare, realizată prin atingere. 2. Apropiere între oameni; relație, legătură, comunicare. ♦ Persoană de legătură. ♦ (Și în sintagma contact sexual) Raport sexual. ◊ Expr. A lua contact (cu cineva) = a) a stabili o legătură (cu cineva); b) (Mil.) a ajunge în imediata apropiere a inamicului și a începe ostilitățile. – Din fr. contact, lat. contactus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CONTÁCT, contacte, s. n. 1. Atingere directă, nemijlocită între două corpuri, două forțe, două energii etc. ◊ Expr. În contact cu... = în nemijlocită apropiere de..., în legătură strânsă cu... ♦ (Concr.) Piesă care servește la stabilirea unui contact (1). ◊ Contact electric = legătură electrică între două piese sau elemente conductoare, realizată prin atingere. 2. Apropiere între oameni; relație, legătură. ◊ Expr. A lua contact (cu cineva) = a) a stabili o legătură cu (cineva); b) (Mil.) a ajunge în imediata apropiere a inamicului și a începe primele lupte. – Din fr. contact, lat. contactus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CONTÁCT s. n. 1. atingere nemijlocită între două corpuri, piese, organe de mașini, forțe etc. ◊ piesă la deschiderea și închiderea unui circuit electric. 2. apropiere între oameni; legătură, relație. ♦ a lua ~ (cu cineva) = a ajunge în imediata apropiere a cuiva. (< fr. contact, lat. contactus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CONTÁCT s.n. 1. Atingere, legătură între două corpuri, între două forțe etc. ♦ Piesă care folosește la deschiderea și închiderea unui circuit electric. 2. Apropiere între oameni; legătură, relație. ◊ A lua contact (cu cineva) = a ajunge în imediata apropiere a cuiva. [Pl. -te, -turi. / < fr. contact, cf. lat. contactus].
Sursa: Dicționar de neologisme

*contáct n., pl. e și urĭ. (lat. contactus, d. con-tingere, a atinge. V. a-ting, con-taminez, tact, tangentă, contingent). Atingere: ceara în contact cu focu se topește. Fig. Relațiune, cunoștiință [!]: contactu cu omu bun te face bun.
Sursa: Dicționaru limbii românești

contáct s. n., pl. contácte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

contact n. 1. starea a două corpuri ce se ating; 2. fig. legătură, frecventare: contactul lumii.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CONTÁCT, contacte, s. n. 1. Atingere directă, nemijlocită între două corpuri, două forțe, două energii etc. ◊ Expr. În contact cu... = în nemijlocită apropiere de..., în legătură strânsă cu... ♦ (Concr.) Piesă care servește la stabilirea unui contact (1). ◊ Contact electric = legătură electrică între două piese sau elemente conductoare, realizată prin atingere. 2. Apropiere între oameni; relație, legătură, comunicare. ♦ Persoană de legătură. ♦ (Și în sintagma contact sexual) Raport sexual. ◊ Expr. A lua contact (cu cineva) = a) a stabili o legătură (cu cineva); b) (Mil.) a ajunge în imediata apropiere a inamicului și a începe ostilitățile. – Din fr. contact, lat. contactus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)