CONSUBSTANȚIÁL, -Ă, consubstanțiali, -e, adj. Care este constituit din aceeași substanță. [Pr.: -ți-al] – Din fr. consubstantiel.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CONSUBSTANȚIÁL, -Ă adj. alcătuit din aceeași substanță. (< fr. consubstantiel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONSUBSTANȚIÁL, -Ă adj. Care este alcătuit din aceeași substanță. [Pron. -ți-al. / cf. lat. consubstantialis, fr. consubstantiel].
Sursa: Dicționar de neologisme
*consubstanțiál, -ă adj. (lat. consubstantialis. V. substanță). Teol. Din aceĭașĭ substanță, egal în constituțiune, de aceĭașĭ ființă: cele treĭ persoane ale sfinteĭ Treimĭ îs consubstanțiale.
Sursa: Dicționaru limbii românești
consubstanțiál (-ți-al) adj. m., pl. consubstanțiáli; f. consubstanțiálă, pl. consubstanțiáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită consubstanțial a. care e din una și aceeaș substanță, vorbind de cele trei fețe ale sfintei Treimi.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CONSUBSTANȚIÁL, -Ă, consubstanțiali, -e, adj. Care este constituit din aceeași substanță. [Pr.: -ți-al] – Din fr. consubstantiel.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)