CONSTELÁȚIE, constelații, s. f. Grupare aparentă de stele în aceeași regiune a cerului, având o configurație specifică, stabilă pe o perioadă lungă de timp. – Din fr. constellation, lat. constellatio.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CONSTELÁȚIE s. f. 1. grupare aparentă de stele, stabilă timp îndelungat, care prezintă pe boltă o configurație specifică. 2. (fig.) grup de obiecte strălucitoare. ◊ grup de oameni iluștri. (< fr. constellation, lat. constellatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONSTELÁȚIE s.f. Grup de stele care formează o figură caracteristică. [Gen. -iei. / cf. fr. constellation, lat. constellatio].
Sursa: Dicționar de neologisme
consteláție (-ți-e) s. f., art. consteláția (-ți-a), g.-d. art. consteláției; pl. consteláții, art. consteláțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CONSTELÁȚIE, constelații, s. f. Grupare aparentă de stele în aceeași regiune a cerului, având o configurație specifică, stabilă pe o perioadă lungă de timp. – Din fr. constellation, lat. constellatio.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)