CONSOLÁ, consolez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) alina, a(-și) ușura durerea, necazul, întristarea; a (se) mângâia (sufletește). – Din fr. consoler, lat. consolare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CONSOLÁ vb. tr., refl. a(-și) alina, a(-și) mângâia durerea, necazul, întristarea. (< fr. consoler, lat. consolari)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONSOLÁ vb. I. tr., refl. A(-și) alina, a(-și) mângâia durerea, necazul etc. [< fr. consoler, cf. it. consolare, lat. consolari].
Sursa: Dicționar de neologisme
consolá (a ~) vb., ind. prez. 3 consoleázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită consolà v. 1. a mângâia, a alina întristarea sau durerea cuiva; 2. a se mângâia ușor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CONSOLÁ, consolez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) alina, a(-și) ușura durerea, necazul, întristarea; a (se) mângâia (sufletește). – Din fr. consoler, lat. consolare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CONSÓLĂ, console, s. f. 1. Mobilă în formă de policioară sau de măsuță rezemată de perete și pe care se așază vaze, statuete etc. 2. Element arhitectural (ornamental) de lemn, de piatră etc., folosit la sprijinirea unei cornișe, a unui balcon etc. 3. Element de construcție care iese cu unul dintre capete în afara punctului de reazem, având rolul de a suporta o sarcină pe latura orizontală superioară. – Din fr. console.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
CONSÓLĂ s. f. 1. mobilă în formă de policioară sau de măsuță sprijinită de perete, pe care se așază vase, statuete etc. 2. element de construcție, liber la unul dintre capete, care iese în afara punctului său de reazem sau de încastrare pentru a susține un balcon, o cornișă etc. 3. dispozitiv metalic care permite prinderea unui aparat de iluminat de tija unui stativ. 4. (inform.) terminal al unui ordinator destinat dialogului om-mașină. (<fr. console)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONSÓLĂ s.f. 1. Mobilă în formă de policioară sau de măsuță cu picioarele încovoiate, sprijinită de perete, pe care se așază vase, statuete etc. 2. Element arhitectural care sprijină un balcon, o cornișă etc. 3. Element de construcție, liber la unul dintre capete, care iese în afara punctului său de reazem sau de încastrare într-o construcție. [< fr. console].
Sursa: Dicționar de neologisme
*consólă f., pl. e (fr. console). Grindeĭ, pĭesă de lemn orizontală perpendiculară pe zid pe care se sprijină streșina ș. a. Mesuță [!] pusă la un părete [!] ca să sprijine o oglindă ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești
consólă s. f., g.-d. art. consólei; pl. consóleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită consolă f. 1. mobilă de lux, un fel de mescioară pentru flori, vase, etc.; 2. bucată de arhitectură ce sprijină un căprior, balcon, bust.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CONSÓLĂ, console, s. f. 1. Mobilă în formă de policioară sau de măsuță rezemată de perete și pe care se așază vaze, statuete etc. 2. Element arhitectural (ornamental) de lemn, de piatră etc., folosit la sprijinirea unei cornișe, a unui balcon etc. 3. Element de construcție care iese cu unul dintre capete în afara punctului de reazem, având rolul de a suporta o sarcină pe latura orizontală superioară. – Din fr. console.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)