CONSOLATÓR, -OÁRE, consolatori, -oare, adj. (Și subst.) Care consolează; consolant. – Din fr. consolateur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
CONSOLATÓR, -OÁRE adj. care consolează; consolant. (< fr. consolateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONSOLATÓR, -OÁRE adj. Consolant. [Cf. fr. consolateur].
Sursa: Dicționar de neologisme
consolatór adj. m., pl. consolatóri; f. sg. și pl. consolatoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită consolator a. și m. care consolează.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CONSOLATÓR, -OÁRE, consolatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care consolează; consolant. – Din fr. consolateur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 