CONSOLÁBIL, -Ă, consolabili, -e, adj. Care poate fi consolat (ușor). – Din fr. consolable.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CONSOLÁBIL, -Ă adj. care poate fi consolat. (< fr. consolable)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONSOLÁBIL, -Ă adj. Care poate fi consolat. [Cf. fr. consolable].
Sursa: Dicționar de neologisme
*consolábil, -ă adj. (lat. consolabilis). Care poate fi consolat.
Sursa: Dicționaru limbii românești
consolábil adj. m., pl. consolábili; f. consolábilă, pl. consolábileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită consolabil a. care poate fi consolat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CONSOLÁBIL, -Ă, consolabili, -e, adj. Care poate fi consolat (ușor). – Din fr. consolable.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)