CONSIGNATÓR, -OÁRE, consignatori, -oare, s. m. și f. Persoană care depune spre păstrare sau spre vânzare obiecte la consignație; depunător. – Din fr. consignateur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CONSIGNATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care dă în consignație; depunător. (< fr. consignateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONSIGNATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care dă în consignație; depunător; consemnator. [< fr. consignateur].
Sursa: Dicționar de neologisme
*consignatór m. (d. consignez). Cel care depune valorĭ în consignațiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești
consignatór (depunător în consignație) s. m., pl. consignatóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CONSIGNATÓR, -OÁRE, consignatori, -oare, s. m. și f. Persoană care depune spre păstrare sau spre vânzare obiecte la consignație; depunător. – Din fr. consignateur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)