CONSIGNATÁR, -Ă, consignatari, -e, s. m. și f. Persoană care primește în consignație. – Din fr. consignataire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CONSIGNATÁR, -Ă s. m. f. cel care primește bunuri în consignație. (< fr. consignataire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONSIGNATÁR, -Ă s.m. și f. Cel care primește în consignație; consemnatar. [< fr. consignataire].
Sursa: Dicționar de neologisme
*consignatár m. (d. consignez; fr. -taire). Care primește valorĭ în depozit. Negustor căruĭa-ĭ adresezĭ mărfurĭ, fie în depozit, fie ca să le vîndă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
consignatár (primitor în consignație) s. m., pl. consignatáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CONSIGNATÁR, -Ă, consignatari, -e, s. m. și f. Persoană care primește bunuri în consignație. – Din fr. consignataire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)