Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele conserva:

CONSERVÁ, consérv, vb. I. Tranz. 1. A menține un aliment în stare nealterată, efectuând operația de conservare (2). 2. A păstra, a păzi. ♦ Refl. A se menaja. – Din fr. conserver, lat. conservare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



CONSERVÁ vb. I. tr. 1. a păstra ceva nealterat datorită unui anumit tratament; a împiedica alterarea, sub acțiunea unor agenți atmosferici sau biologici, a unor produse alimentare perisabile. 2. a păstra, a păzi. II. refl. a se menaja. (< fr. conserver, lat. conservare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CONSERVÁ vb. I. tr. 1. A păstra nealterat datorită unui anumit tratament; a păstra alimente sub formă de conserve. 2. A păstra, a păzi. ♦ refl. A se menaja. [P.i. consérv. / < fr. conserver, cf. it., lat. conservare].
Sursa: Dicționar de neologisme

conservá (a ~) vb., ind. prez. 3 consérvă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

conservà v. 1. a menține în bună stare: a-și conserva sănătatea; 2. a ținea în casă pe cineva sau ceva.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CONSERVÁ, consérv, vb. I. Tranz. 1. A menține un aliment în stare nealterată, efectuând operația de conservare (2). 2. A păstra, a păzi. ♦ Refl. A se menaja. – Din fr. conserver, lat. conservare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CONSÉRVĂ, conserve, s. f. Produs alimentar fabricat în așa fel încât, păstrat în ambalaje speciale sau în borcane ermetic închise, își menține multă vreme nealterate calitățile. – Din fr. conserve.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CONSÉRVĂ s. f. produs alimentar care poate fi păstrat multă vreme nealterat, datorită tratării lui după anumite procedee. (< fr. conserve)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CONSÉRVĂ s.f. Produs alimentar care poate fi păstrat multă vreme nealterat, datorită tratării lui după anumite procedee. [< fr. conserve, cf. it. conserva].
Sursa: Dicționar de neologisme

conservă, conserve s. f. mașină de intervenție a brigăzilor de jandarmi.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

consérvă s. f., g.-d. art. consérvei; pl. consérve
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

conservă f. 1. substanță alimentară fiartă și păstrată în cutii ermetic închise: conserve de carne; 2. un fel de dulceață uscată: conserve de chitră; 3. pl. specie de lunete cari conservă vederea.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CONSÉRVĂ, conserve, s. f. Produs alimentar supus unui procedeu de conservare, care, păstrat în ambalaje speciale sau în borcane ermetic închise, își menține multă vreme nealterate calitățile. – Din fr. conserve.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)