Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele confidență:

confidéntă s. f., g.-d. art. confidéntei; pl. confidénte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită


CONFIDENȚĂ, confidențe, s. f. Încredințare, mărturisire a unor gânduri intime, a unei taine; destăinuire. – Din fr. confidence, lat. confidentia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CONFIDÉNȚĂ s. f. încredințare a unei taine, a unui gând intim; destăinuire. (< fr. confidence, lat. confidentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CONFIDÉNȚĂ s.f. Încredințare, mărturisire, destăinuire a unei taine, a unui gând intim. [Cf. it. confidenza, fr. confidence, lat. confidentia].
Sursa: Dicționar de neologisme

*confidénță f., pl. e (fr. confidence, it. -enza, d. lat. confidentia). Comunicare a unuĭ secret, destăĭnuire.
Sursa: Dicționaru limbii românești

confidénță s. f., g.-d. art. confidénței; pl. confidénțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

confidență f. împărtășirea unui secret: în confidență, în taină.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CONFIDÉNȚĂ, confidențe, s. f. Încredințare, mărturisire a unor gânduri intime, a unei taine; destăinuire. – Din fr. confidence, lat. confidentia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

confidenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul confident

confidentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul confident