confidéntă s. f., g.-d. art. confidéntei; pl. confidénteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CONFIDENȚĂ, confidențe, s. f. Încredințare, mărturisire a unor gânduri intime, a unei taine; destăinuire. – Din fr. confidence, lat. confidentia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
CONFIDÉNȚĂ s. f. încredințare a unei taine, a unui gând intim; destăinuire. (< fr. confidence, lat. confidentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONFIDÉNȚĂ s.f. Încredințare, mărturisire, destăinuire a unei taine, a unui gând intim. [Cf. it. confidenza, fr. confidence, lat. confidentia].
Sursa: Dicționar de neologisme
*confidénță f., pl. e (fr. confidence, it. -enza, d. lat. confidentia). Comunicare a unuĭ secret, destăĭnuire.
Sursa: Dicționaru limbii românești
confidénță s. f., g.-d. art. confidénței; pl. confidénțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită confidență f. împărtășirea unui secret: în confidență, în taină.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CONFIDÉNȚĂ, confidențe, s. f. Încredințare, mărturisire a unor gânduri intime, a unei taine; destăinuire. – Din fr. confidence, lat. confidentia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
confidenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul confident
confidentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul confident