Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele confesiune, tolerata:

CONFESIÚNE, confesiuni, s. f. 1. Mărturisire a unor fapte, a unor gânduri sau sentimente intime; p. restr. spovedanie. ♦ Scriere literară care conține mărturisirea unor gânduri și sentimente legate de viața intimă a autorului. ♦ Scriere care cuprinde mărturisirea de credință a unei ramuri a bisericii creștine. 2. Religie, cult. [Pr.: -si-u-] – Din fr. confession, lat. confessio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CONFESIÚNE s. f. 1. mărturisire, destăinuire a unor gânduri, fapte sau sentimente intime. ◊ scriere literară care cuprinde mărturisirea unor gânduri și sentimente legate de viața intimă a autorului. 2. religie. (< fr. confession, lat. confessio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CONFESIÚNE s.f. 1. Mărturisire, destăinuire a unor gânduri, a unor fapte sau a unor sentimente intime. ♦ Scriere literară care cuprinde mărturisirea unor gânduri și sentimente legate de viața intimă a autorului. 2. Religie, credință religioasă, cult. [Var. confesie s.f. / cf. fr. confession, it. confessione, lat. confessio].
Sursa: Dicționar de neologisme

*confesiúne f. (lat. confessio, -ónis. V. pro-fesiune). Mărturisire, spovedanie. Teol. Profesiune, declarațiune a credinței: confesiunea de la Augsburg. Rit: Româniĭ îs de confesiune greco-orientală.
Sursa: Dicționaru limbii românești

confesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. confesiúnii; pl. confesiúni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

confesiune f. 1. mărturisire și în special mărturisirea păcatelor; 2. declarațiunea credinței profesate: confesiunea dela Augsburg; 3. pl. titlul unor opere în cari autorii mărturisesc greșelile lor: Confesiunile Sc. Augustin, Confesiunile lui Rousseau.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CONFESIÚNE, confesiuni, s. f. 1.. Mărturisire a unor fapte, a unor gânduri sau sentimente intime; p. restr. spovedanie. ♦ Scriere literară care conține mărturisirea unor gânduri și sentimente legate de viața intimă a autorului. ♦ Scriere care cuprinde mărturisirea de credință a unei ramuri a Bisericii creștine. 2. Religie, cult. [Pr.: -si-u] – Din fr. confession, lat. confessio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

confesiune - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul confesiune

tolerata - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul tolerat

tolerată - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul tolerat

confesiune - Substantiv feminin, Vocativ, singular - pentru cuvantul confesiune