CÓNFER Termen prin care se face o referire, o trimitere comparativă de la un text la un izvor sau la o lucrare lămuritoare. [Scris și prescurtat: cf.] – Cuv. lat., fr.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CÓNFER abr. cf./ (termen prin care se face o trimitere la un text, la un izvor, la o lucrare) compară (cu)! (< lat. confer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CÓNFER loc.lat. Termen prin care se face o trimitere la o operă sau la un fapt, un fenomen etc. care trebuie luate în considerație sau studiate. [Abrev. cf. / < lat. confer – apropie, compară].
Sursa: Dicționar de neologisme
*confér, a -í v. tr. (fr. conférer, d. lat. cón-fero, férre, a purta împreună, a compara. – El conferă, să confere. V. ofer, sufer [!]). Daŭ, acord: a conferi o decorațiune. Compar, fac o colațiune. V. intr. Raționez, discut: a conferi despre luarea uneĭ măsurĭ. Țin o conferență [!], o cuvîntare științifică: a conferi despre microbĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cónfer (compară) (lat.) vb., imper. 2 sg.; abr. cf.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CÓNFER Termen prin care se face o referire, o trimitere comparativă de la un text la un izvor sau la o lucrare lămuritoare. [Abr.: cf.] – Cuv. lat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
confer - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul conferi
confer - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul conferi