CONDIMÉNT, condimente, s. n. Nume dat unor substanțe (picante) de origine minerală, vegetală, animală sau de sinteză care, adăugate unor produse alimentare, le conferă un gust sau o aromă specifică, plăcută; ingredient, mirodenie, băcănie. – Din fr. condiment, lat. condimentum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CONDIMÉNT s. n. ingredient care se adaugă la o mâncare pentru a o face mai gustoasă; mirodenie. (< fr. condiment, lat. condimentum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONDIMENT, condimente, s.n. Substanță de natură minerală (sare) sau vegetală (frunze, semințe, rădăcini, fructe întregi sau măcinate) sau un preparat din acestea (oțet, ulei, esență, extract, pastă, sos etc.), sau obținută prin sinteză (aromă, esență), care, adăugată unor produse alimentare sau preparate culinare, le conferă un gust sau o aromă specifice, contribuie la conservarea acestora, precum și la stimularea apetitului și a digestiei.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ
CONDIMÉNT s.n. Substanță (picantă) care se adaugă la o mâncare pentru a o face mai gustoasă. [Pl. -te. / < lat. condimentum, cf. fr. condiment].
Sursa: Dicționar de neologisme
*condimént n., pl. e (lat. condimentum, d. condire, a drege bucatele. V. condit). Dres p. bucate (ca sarea, piperu, muștaru, vanilia ș. a.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
condimént s. n., pl. condiménteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită condiment n. substanță ce dă gust bucatelor și deschide pofta de mâncare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CONDIMÉNT, condimente, s. n. Nume dat unor substanțe (picante) de origine minerală, vegetală, animală sau de sinteză care, adăugate unor produse alimentare, le conferă un gust sau o aromă specifică, plăcută; ingredient, mirodenie, băcănie. – Din fr. condiment, lat. condimentum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)