Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele condensator:

CONDENSATÓR, condensatori, s. m. 1. Aparat care servește la lichefierea unei mase de vapori în vederea recuperării lichidului din care au provenit sau a eliminării unor componenți volatili. 2. Sistem de două conductoare separate printr-un mediu izolant sau prin vid, servind la acumularea de electricitate statică. ◊ Condensator variabil = condensator a cărui capacitate poate fi variată prin deplasarea relativă a armăturilor lui. – Din fr. condensateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



CONDENSATÓR s. n. 1. aparat, recipient pentru condensarea unei mase de vapori cu un agent de răcire. 2. sistem de două conductoare, izolate printr-un dielectric, la înmagazinarea de electricitate statică. (< fr. condensateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CONDENSATÓR s.n. 1. Aparat folosit pentru condensarea unei mase de vapori. 2. Sistem de doi conductori izolați, care servește la înmagazinarea de electricitate statică. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. condensateur].
Sursa: Dicționar de neologisme

CONDENSATÓR (‹ fr. {i}) s. n. 1. (TEHN.) Schimbător de căldură într-o instalație termică, răcit cu aer sau apă, în care fluidul refrigerent, prealabil comprimat, trece din starea de vapori în stare lichidă. 2. C. electric = sistem de două conductoare electrice (armăturile c.) separate printr-un mediu izolant și care se încarcă cu sarcini electrice egale și de semne contrare dacă se aplică o tensiune continuă; se folosește ca acumulator de sarcină electrică sau ca element al circuitelor de curent alternativ, caracteristica sa fiind capacitatea electrică.
Sursa: Dicționar enciclopedic

*condensatór n., pl. oare (d. condensez). Fiz. Aparat de condensat electricitatea, aburu orĭ alte forțe ale unuĭ motor. Recipient de răcit și de prefăcut în apă aburu uneĭ mașinĭ după ce a lucrat asupra pistonuluĭ. – Barb. condensor (fr. condenseur).
Sursa: Dicționaru limbii românești

condensatór s. n., pl. condensatoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

condensator m. Fiz. aparat servind a acumula și a condensa electricitatea.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CONDENSATÓR, condensatoare, s. n. 1. Aparat care servește la lichefierea unei mase de vapori în vederea recuperării lichidului din care au provenit sau a eliminării unor componenți volatili. 2. Sistem de două conductoare separate printr-un mediu izolant sau prin vid, servind la acumularea de electricitate statică. ◊ Condensator variabil = condensator a cărui capacitate poate fi variată prin deplasarea relativă a armăturilor lui. – Din fr. condensateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CONDENSATÓR, condensatori, s. m. 1. Aparat care servește la lichefierea unei mase de vapori în vederea recuperării lichidului din care au provenit sau a eliminării unor componenți volatili. 2. Sistem de două conductoare separate printr-un mediu izolant sau prin vid, servind la acumularea de electricitate statică. ◊ Condensator variabil = condensator a cărui capacitate poate fi variată prin deplasarea relativă a armăturilor lui. – Din fr. condensateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CONDENSATÓR s. n. 1. aparat, recipient pentru condensarea unei mase de vapori cu un agent de răcire. 2. sistem de două conductoare, izolate printr-un dielectric, la înmagazinarea de electricitate statică. (< fr. condensateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CONDENSATÓR s.n. 1. Aparat folosit pentru condensarea unei mase de vapori. 2. Sistem de doi conductori izolați, care servește la înmagazinarea de electricitate statică. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. condensateur].
Sursa: Dicționar de neologisme

CONDENSATÓR (‹ fr. {i}) s. n. 1. (TEHN.) Schimbător de căldură într-o instalație termică, răcit cu aer sau apă, în care fluidul refrigerent, prealabil comprimat, trece din starea de vapori în stare lichidă. 2. C. electric = sistem de două conductoare electrice (armăturile c.) separate printr-un mediu izolant și care se încarcă cu sarcini electrice egale și de semne contrare dacă se aplică o tensiune continuă; se folosește ca acumulator de sarcină electrică sau ca element al circuitelor de curent alternativ, caracteristica sa fiind capacitatea electrică.
Sursa: Dicționar enciclopedic

*condensatór n., pl. oare (d. condensez). Fiz. Aparat de condensat electricitatea, aburu orĭ alte forțe ale unuĭ motor. Recipient de răcit și de prefăcut în apă aburu uneĭ mașinĭ după ce a lucrat asupra pistonuluĭ. – Barb. condensor (fr. condenseur).
Sursa: Dicționaru limbii românești

condensatór s. n., pl. condensatoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

condensator m. Fiz. aparat servind a acumula și a condensa electricitatea.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CONDENSATÓR, condensatoare, s. n. 1. Aparat care servește la lichefierea unei mase de vapori în vederea recuperării lichidului din care au provenit sau a eliminării unor componenți volatili. 2. Sistem de două conductoare separate printr-un mediu izolant sau prin vid, servind la acumularea de electricitate statică. ◊ Condensator variabil = condensator a cărui capacitate poate fi variată prin deplasarea relativă a armăturilor lui. – Din fr. condensateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)