CONCUSIÚNE, concusiuni, s. f. (Rar) Extorcare făcută de un agent al fiscului; oprimare fiscală. [Pr.: -si-u-] – Din fr. concussion, lat. concussio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CONCUSIÚNE s. f. extorcare de bani făcută de un funcționar public. (< fr. concussion, lat. concussio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONCUSIÚNE s.f. (Jur.) Extorcare făcută de un agent al fiscului; oprimare fiscală. [Pron. -si-u-. / cf. fr. concussion, lat. concussio].
Sursa: Dicționar de neologisme
*concusiúne f. (lat. concússio, -ónis. V. dis- și per-cusiune, scot, scutur). Risipirea saŭ furarea banilor publicĭ. V. delapidez.
Sursa: Dicționaru limbii românești
concusiúne (rar) (-si-u-) s. f., g.-d. art. concusiúnii; pl. concusiúniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită concusiune f. risipă, abuz în administrațiunea sau în mânuirea banilor Statului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CONCUSIÚNE, concusiuni, s. f. (Rar) Extorcare făcută de un agent al fiscului; oprimare fiscală. [Pr.: -si-u-] – Din fr. concussion, lat. concussio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)