CONCÍZIE s. f. Calitatea de a fi concis; exprimare, formulare scurtă; laconism. [Var.: conciziúne s. f.] – Din fr. concision, lat. concisio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CONCÍZIE s. f. calitate de a fi concis; formulare scurtă. (<fr. concision, lat. concisio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONCÍZIE s.f. Calitatea de a fi concis; exprimare, formulare scurtă; laconism. [Gen. -iei, var. conciziune s.f. / cf. lat. concisio, fr. concision].
Sursa: Dicționar de neologisme
concízie (-zi-e) s. f., art. concízia (-zi-a), g.-d. concízii, art. concízieiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CONCÍZIE s. f. Calitatea de a fi concis; exprimare, formulare scurtă; laconism. [Var.: conciziúne s. f.] – Din fr. concision, lat. concisio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)