Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele conciliu:

CONCÍLIU, concilii, s. n. Adunare a reprezentanților înaltului cler catolic dintr-o provincie, dintr-o țară sau din întreaga lume, în care se iau hotărâri cu privire la chestiuni de dogmă, de morală sau de disciplină bisericească; sobor, sinod. – Din lat. concilium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



CONCÍLIU s. n. adunare de prelați catolici în care se decide asupra unor chestiuni de dogmă, morală etc.; sinod. (<lat. concilium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CONCÍLIU s.n. Adunare de prelați în care se decide asupra unor chestiuni de dogmă, de morală etc.; sinod. [Pron. -liu. / < lat. concilium, cf. it. concilio].
Sursa: Dicționar de neologisme

CONCÍLIU (‹ lat. concilium) s. n. Adunare de preoți catolici convocată pentru a hotărî în chestiuni de dogmă, morală și disciplină bisericească. ◊ C. ecumenic = c. la care sînt convocați toți episcopii Bisericii catolice, prezidat de papă. Biserica catolică recunoaște 21 de c.e., în timp ce Biserica ortodoxă nu acceptă decît primele șapte c.e.C. local = c. reunind episcopii unei țări (c. național) sau ai unei regiuni ecleziastice (c. provincial) pentru a hotărî în probleme privind clerul din țara sau regiunea respectivă. V. sinod; sobor.
Sursa: Dicționar enciclopedic

*conciliŭ n. (lat. concilium). Sobor, adunare de episcopĭ și de alțĭ teologĭ ca să discute chestiunĭ religioase. Conciliŭ ecumenic, al tuturor episcopilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

concíliu [liu pron. lyu] s. n., art. concíliul; pl. concílii, art. concíliile (-li-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

conciliu n. adunare de episcopi spre a decide asupra unor puncte de doctrină sau de disciplină ecleziastică; conciliu ecumenic, la care iau parte toți episcopii catolici prezidați de papa sau delegații săi. Dela primul din Nicea (325) până la ultimul din Roma (1870) au fost 19 concilie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CONCÍLIU, concilii, s. n. Adunare a reprezentanților înaltului cler catolic dintr-o provincie, dintr-o țară sau din întreaga lume, în care se iau hotărâri cu privire la chestiuni de dogmă, de morală sau de disciplină bisericească; sobor, sinod. – Din lat. concilium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)